De ce sunt daramate site-urile free

Am creat acest mail pentru a va putea scrie. Suntem un grup de oameni care incercam sa tragem un mare semnal de alarma, si in acest scop o sa incepem prin a face o scurta istorie a unor evenimente ce au avut loc in Romania, mai exact in Bucuresti, prin asa-zisele actiuni Gramofonul si culminand cu actiunile politiei romane de a darama anumite site-uri. Bun!
Actiunea "Gramofonu" a inceput undeva la data de 25.06.2006, in Capitala si a continuat in numite orase ale tarii. S-au facut mici arestari in acea perioada, dar nu foarte consistente si nici de mare rasunet. Adevaratele "bombe"(dupa spusele lor), au inceput in anul 2007, an in care s-au facut un anumit numar de arestari si culminand cu darea jos a asa-ziselor trackere, locuri, unde printr-un sistem numit p2p, useri, oameni ca noi si ca dvs, luau la liber filme, documentare, muzica si chiar softuri si jocuri.
O sa va intrebati: "bine, bine, dar unde vreti sa ajungeti cu asta?"....ajungem acolo.Pe aceste site-uri, gen trackere, se urca materiale verificate inainte din toate punctele de vedere, atat al calitatii cat si a continutului si sunt foarte asiduu triate pentru a nu perturba in vre-un fel buna morala a oamenilor. Acum cateva zile, unul din amicii nostrii, din grupul acesta care va scrie acum a dat peste niste materiale pe dc++ (un alt sistem de transfer de fisiere privat), care pe noi ne-a oripilat in adevaratul sens al cuvantului. Si acum vine dilema:
*avand in vedere ca in alte tari precum Olanda, Suedia, Franta si alte state europene se dau lupte grele in cadrul forumurilor de conducere ale acestor tari pentru a se legifera sistemul p2p a.k.a. trackere.
*avand in vedere ca in Romania , politia se bate cu pumnii in piept ca au facut capturi importante cu aceste trackere (si aici va rugam sa negociati dvs neanceperea urmariri penale impotriva unui astfel de site al unui alt amic, si va putem da ip-urile celor vor sa faca aceasta urmarire penala si care au conturi pe astfel de site-uri, si ca si altii, iau de acolo filme, muzica, softuri, jocuri, etc)....de ce nu se iau impotriva cu adevarat masuri impotrica celor ce folosesc si scot la mezat pe dc++ fisiere ca cele atasate la acest mail, si se iau masuri draconice impotriva site-urile de tip tracker, pe care se urca documentare, filme pentru copii educationale si nu numai?
Va reamintim ca actiuni de genul acesta au fost si in alte tari europene, dar s-au soldat cu esec juridic pentru ca nu s-a putut dovedi din punct de vedere legal, juridic, ca fisierele existente pe aceste site-uri erau stocate pe servere.
Va mai reamintim ca se cheltuiesc anual pentru dezvoltarea de sisteme p2p (asa cum folosesc si site-urile de tip tracker), 19 Milioane de Euro pentru cercetare.Va mai reamintim ca in Suedia la aceasta ora se duc discutii in Parlament pentru legiferarea acestui sistem.
In speranta ca acest semnal de alarma va pune parlamentarii sa se gandeasca la aceste lucruri, in speranta ca politia se va razgandii in ceea ce privesc aceste site-uri si isi va intoarce privirea catre adevaratul rau pe care il face sistemul dc++, incheiem acest mail.

(materialul primit prin e-mail)

Creditele ipotecare se dau tot mai greu

Iar intre timp s-au ridicat si costurile. Pentru ca daca piata imobiliara din SUA se clatina, inseamna ca este o perioada buna pentru a profita si a mai face niste bani pe seama doritorilor de credite. In fond, cand piata se clatina, bancile trebuie sa se consolideze. Si cum se pot consolida bancile mai bine decat profitand de un asa-zis dezechilibru imobiliar international? Cei care creier si il lasa sa si gandeasca isi dau seama cum sunt lucrurile care vin de la americani, sunt artificiale, create special pentru a justifica actiuni ulterioare. Asa ca s-a mai creat o falsa criza imobiliara iar efectul a fost cel scontat: oamenii au intrat in panica si au inceput sa scoata mai multi bani din buzunare pentru achizitiile imobiliare. Desteapta miscare, nu?
Revenind la Romania, bancile au inasprit conditiile de acordare a creditelor pentru achizitii imobiliare: unele solicita garantii mai mari si evalueaza mai drastic apartamentele, altele au sporit costurile la creditele ipotecare. Unele banci mizeaza asadar pe cresterea continua a preturilor in domeniul imobiliar, chiar daca nu intr-un ritm la fel de sustinut ca pana acum. Toate institutiile bancare sunt atente la semnalele din SUA si incearca sa se conecteze la ceea ce se intampla pe piata imobiliara de acolo.

Prima masura a fost cea de a verifica mai atent evaluarile imobilelor in conditiile in care multe dintre case erau supra evaluate, tocmai in ideea obtinerii unui credit marit. Asta a facut ca numarul clientilor pentru creditele ipotecare sa scada drastic fata de aceeasi perioada a anului trecut, in conditiile in care profitul final al bancilor a fost mai mare decat in 2007. Situatia este in favoarea firmelor serioase de constructii, care ofera apartamente in cadrul unor proiecte imobiliare, la preturi mult mai avantajoase decat achizitionarea unui imobil vechi de 20 sau mai bine de ani. In plus, cererea de locuinte va fi in fiecare an mai mare decat oferta, tinand cont, pe de o parte ca populatia Bucurestiului creste constant, cu un procentaj anual cuprins intre 0,5 – 1%, iar pe de alta parte tinand cont ca multe firme din provincie (si persoane particulare0 achizitioneaza apartamente de serviciu in capitala, preferand aceasta situatie decat cheltuielile hoteliere foarte mari.
In urma masurilor de adoptare a normelor proprii ale bancilor comerciale si a normelor BNR impuse, s-a ajuns la o crestere a gradului de indatorare de la 40% la 60-70% din venitul net. De la primirea avizului BNR pentru normele proprii de acordare a creditelor si pana in prezent, clientii au tins sa se indatoreze pana la gradul maxim permis, respectiv de 65% pentru creditele de nevoi personale cu ipoteca si pentru toate creditele de investitii de pe piata imobiliara 60% pentru creditele de nevoi personale.

Atentie la evaluatorii de imobile!

In conditiile in care multi doresc sa obtina un credit ipotecar, una dintre cerintele bancii este aceea ca solicitantul sa apeleze, pentru evaluarea imobilului, la un evaluator agreat de banca. Cei mai multi stiu, din barfe si din experientele altora, ca daca vrei ca apartamentul sa-ti fie evaluat la o suma suficient de mare, trebuie sa scoti niste bani din buzunar, pentru evaluator. Nu vorbim despre taxele percepute de evaluator si pentru care primesti, uneori, chitanta. Vorbim despre sumele de bani pe care te straduiesti sa le bagi in buzunarul evaluatorului sub diverse denumiri, ocolind cuvantul “spaga” care iti poate crea neajunsuri.

De exemplu, ii spui ca ai nevoie cat mai repede de evaluare si ca banii suplimentari sunt pentru munca lui suplimentara, ca sa stea peste program sau chiar in week-end si sa iti rezolve problema. Si toata lumea este multumita, cel putin la prima vedere.
Problema este ca, daca dai niste bani, esti sigur ca omul respectiv chiar isi face treaba. Si atunci nu mai citesti raportul de evaluare decat cel mult dupa obtinerea creditului. Si atunci ai surprize mari: vezi ca evaluatorul NU a trecut in raportul de evaluare unele modificari din imobil si care ar fi dus, indiscutabil, la o marire a valorii apartamentului.

De exemplu, ai termopane la toate geamurile iar in raportul de evaluare scrie ca tamplaria este din lemn, normala.

Sau ai doua aparate de aer conditionat, functionale, iar fotografiile luate de evaluator din apartament arata totul, mai putin aparatele de aer conditionat. Mai ales ca, in raportul de evaluare, exista o rubrica unde se putea trece si existenta aerului conditionat.

Se mai intampla sa ai usa metalica iar in raportul de evaluare sa nu iti apara nici asta.

Si iarasi, se mai intampla ca in apartamentul pe care vrei sa il cumperi, caloriferele sunt complet noi – lucru care nu apare in raportul de evaluare – iar instalatiile sanitare abia inlocuite – in timp ce in raport, evaluatorul a trecut ca sunt vechi.

Evident, evaluatorul a uitat sa mentioneze in raportul sau ca balconul este inchis.

Dupa cum spuneam, astea toate le citesti abia dupa ce banca te anunta ca in loc de 100.000 de euro, solicitati, iti da doar 90.000 de euro. Iar in primul moment iti vine sa suni la OPC si prin alte parti dar realizezi ca este prea tarziu si sa singurul lucru pe care l-ai face in felul acesta ar fi sa-ti bati singur cuie in talpa, sa declansezi vreo ancheta, sa faci banca sa-si revizuiasca decizia. Asa ca strangi din dinti, te duci in fata oglindei si iti spui ca ai fost un prost si ca data viitoare o sa fii mai atent.

Deci, dragi solicitanti de credite, deschideti ochii si cititi raportul de evaluare inainte de a-l depune la banca. Este un lucru complet gratuit, dureaza doar cateva minute si va poate ajuta sa obtineti banii doriti de la banca.

Imobilul Diavolului

Fiecare imobil isi are povestea sau povestile sale. Pentru ca intre zidurile sale, proprietarii initiali si constructorii au pus o parte din sufletul lor. Din cauza asta, in unele zone din tara se spune ca toate casele sunt vii. Si chiar daca despre unele imobile se stie ca sunt malefice, oamenii le respecta statutul pentru ca acolo se zbat niste damnati, niste fiinte osandite de Dumnezeu, demne de mila si nu de ura celor din jur.

La marginea satului Boteni, din judetul Dimbovita, este un imobil mare, parasit. Desi sunt multi cei care se inghesoaie in spatii mai mici, nimeni nu a avut curajul sa se mute in imobilul respectiv. Pentru ca se stie ca e bantuita. Ciubotaru Marin, ne spune: "Nepoate, Diavolul si-a facut salas in imobil aia. Si nu poate sa-l scoata de acolo nimeni, nici macar popa, macar ca de-a lungul timpului s-au facut o gramada de sfestanii acolo. Ba, la una din sfestanii, facuta prin anii `40, cand au vrut sa se mute acolo niste boieri de la Bucuresti, pe peretele dinspre apus a aparut o cruce cu capul in jos. Au plecat atuncea si preotii si boierii de-au mincat pamintul de frica, dar crucea nu a mai disparut."

Imobil bantuit este la marginea campului, spatioasa, cu 5 camere, un patul in paragina si o cocina care pe vremuri ar fi putut adaposti mai bine de 10 porci. Parte din geamuri sunt sparte inca o timp in noptile de iarna vintul care patrunde pe acolo produce niste zgomote stranii. Oamenii spun, cand aud acele zgomote, ca a sosit Diavolul in imobil, dar explicatiile zgomotelor pot fi si ceva mai... pamintene.

Din pacate, frica s-a ciubarit in sinul satenilor botenari. Nici unul nu are curajul sa intra acolo. Spun ca cei care s-au incumetat, pe vremuri, sa intre, au fost urmariti de Diavol pina in fata altarului de la biserica. Altii si-au pierdut mintile. Asa s-a petrecut cu un inginer agronom din anii `70, "baiat cu carte, de la Bucuresti" care a ignorat sfaturile localnicilor si a vrut sa fie instalat in imobilul blestemat. Oamenii l-au dus pe el si bagajele lui pina acolo, dar de intrat a intrat imediat in imobil. Era intr-o primavara. Timp de patru nopti satenii au stat cu inima cit un purice, nestiind cum avea sa se razbune Diavolul pe cel care il sfida. Dar, lucru bizar, in fiecare dimineata inginerul aparea voios, dupa o noapte cu un somn linistitor.

"In a cincea noapte, s-a intamplat de s-a iscat un vint puternic de trozneau stresinile la imobile. Oamenii au inceput sa-si scuipe in sin. Isi dadusera seama ca se intorsese Diavolul."

A doua zi de dimineata, au mers buluc la imobilul inginerului sa vada ce s-a intamplat. L-au gasit pe inginer pe prispa, plangind ca un copil mic. Parul ii albise in intregime. Era un copil batrin. Nimeni nu a putut scoate o vorba de la inginer iar acesta si-a facut bagajele si a plecat chiar in ziua respectiva, fara sa povesteasca nimanui. Oamenii spun ca pe drumul catre gara, se tot intorcea cu capul, uitindu-se in spate, ca si cum l-ar fi urmarit cineva.

Oamenii spun cum ca gospodaria ar fi fost ridicata la sfirsitul secolului al XIX-lea de niste boieri ialomiteni si ca acolo s-ar afla ascunsi banii pe care ultimul descendent al boierilor i-ar fi ascuns la venirea comunistilor la putere. "Daca or fi bani sau nu, asta nu stie nimenea. Oamenii vorbesc, ca asa e de cand lumea, dar putini s-au incumetat sa caute banii. Pentru ca le e mai frica de Diavol decit isi doresc bogatiile lui.", spune tusa Marioara lui Firea, o femeie de vreo 55 de ani, gata sa povesteasca oricui vrea sa asculte despre ce se intampla in imobilul pustiu.

"Apai mamica, eu eram cam asa, de virsta dumitale, cand un frate de-al meu era sa damblageasca. Fratele asta al meu nu avea frica de nimeni si de nimica. Intr-o zi, numai ce-l auzim ca el o sa se duca sa doarma in cladirea blestemata. Si s-a dus, nesanatosul! Intr-o noapte a intirziat si cand mamica a inceput sa-l caute, i-a povestit un vecin ca l-a vazut mergind spre imobilul boierilor. Cand a auzit mamica una ca asta, a aprins candela si ne-a pus in genunchi pe toti, sa ne rugam la Sfinta Fecioara sa-l izbaveasca pe nevolnicul de frate-miu. Acu’ e mort, Dumnezeu sa-l ierte, dar cand s-a intors avea privirea ratacita, ca de nebun. Noi l-am intrebat ce s-a intamplat dar mamica nu l-a lasat sa ne spuna. I-a dat cu aghiazma si l-a tamiiat si l-a pus sa zica rugaciuni de multumire. Dar atuncea nimica nu ne-a sustinut."

De-abia cand erau oameni in toata firea, barbatul le-a povestit ce se intamplase acolo. Cum, ajuns la imobil, a vazut lumina inauntru si s-a apropiat de geam, ca sa vada cine este. La o masa pe care ardeau citeva luminari, era un barbat imbracat in negru, care mingiia un ciine imens, tot negru. Fratele tusei Marioara a vrut sa-l sperie si sa bata in geam, dar ii era ca necunoscutul va asmuti ciinele pe el. Si apoi, de-odata, barbatul si-a intors privirea spre fereastra, ca si cum ar fi stiut ca e urmarit. In privirea atintita spre el, barbatul a recunoscut forta Diavolului. O frica stranie, cum nu simtise niciodata, pusese stapinire pe el si nu se mai putea misca. Necunoscutul s-a ridicat si a venit spre el.

"Ne-spus ca pe masura ce se apropia barbatul ala in negru de el, ii era tot mai frica si auzea tot felul de zgomote stranii si tipete de suparare. Cand a ajuns la vreo doi metri in fata lui, necunoscutul s-a adresat lu’ frate-miu: ".

Degeaba isi facea Ion cruci peste cruci, ca aratarea nu disparea dinaintea sa si incepuse sa rida de neputinta omului. Apoi, Ion si-a amintit o rugaciune invatata in copilarie, catre Maica Domnului. Cum a inceput sa spuna rugaciunea, a simtit cum iese din el un foc intens, iar chipul aratarii s-a schimonosit ingrozitor. A inceput sa-l ameninte pe om cu tot felul de pedepse. Dar de ce vorbea aratarea mai mult, de aceea se ruga Ion mai cu patima. Dintr-o data a venit un fulger orbitor din noapte care a lovit aratarea iar omul a lesinat si s-a trezit in pragul casei parintesti, fara sa-si aduca aminte cum a ajuns acolo.

"Din ziua aia, frate-miu a devenit un om cu frica de Dumnezeu. Trei zile dupa noaptea in cauza, un ciine mare, negru, ne tot dadea tircoale la curte, dar nu putea sa intre. Dupa aceea a venit preotul acasa si a facut sfestanie si la imobil si la curte, chiar de-a doua zi ciinele a disparut. Frate-miu Ion spunea ca ala era ciinele care-l insotea pe mesagerul Infernului." Dupa atatea intamplari, oamenii au inceput a se feri de imobilul cu pricina si l-au lasat in voia Domnului. Si ori de cite ori vorbesc despre ea ii spun doar "Casa Diavolului".

Abuz monopolist

Unul dintre clientii RCS&RDS a ales o maniera complexa, inedita de a protesta impotriva problemelor pricinuite de compania de telecomunicatii.

Raluca-Ioana Lupascu, senior IT consultant la o firma de PR, a trimis o scrisoare catre toate organismele competente si catre mass-media, pentru a semnala neregulile RCS&RDS, dupa ce initial a publicat textul pe propriul blog:

http://blogofclaude.wordpress.com/2007/09/11/scrisoare-deschisa-2/

Iata textul integral:

Catre: Dl. Iuliu Winkler, Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei; Dl. Varujan Pambuccian, Presedintele Comisiei IT din Parlamentul Romaniei; Dl. Tudor Chiuariu, Ministrul Justitiei; Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC); Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei (ANRCTI); Reprezentantii Mass-Media; Actionarii RCS&RDS; Toti clientii RCS&RDS.
Doresc pe aceasta cale sa protestez in privinta modului in care compania RCS&RDS, prin angajatii departamentului de Relatii cu Clientii, intelege sa inregistreze, sa investigheze si sa solutioneze problemele semnalate de catre clientii sai.

Este inadmisibil ca o situatie banala, ce ar fi trebuit rezolvata in cateva minute printr-un simplu telefon, sa degenereze intr-un conflict ce treneaza de mai bine de doua luni. Este inadmisibil ca intr-un stat democratic si civilizat o companie de talia RCS&RDS sa isi permita tactici abuzive, monpoliste, ilegale si de intimidare in relatia cu clientii.

Situatia conflictuala ce a dus la redactarea acestei scrisori a inceput pe data de 04 iulie 2007 cand am constatat, cu stupoare, ca am fost deconectata de la reteaua de cablu TV a RCS&RDS fara instiintare prealabila.

Motivul invocat de catre RCS&RDS a fost cel de neplata, in ciuda faptului ca eram cu toate facturile achitate la zi. Desi am semnalat aceasta eroare a companiei la serviciul de relatii cu clientii chiar in aceeasi zi, operatorul care mi-a raspuns a refuzat sa investigheze problema, afland ulterior ca plangerea mea nici macar nu fusese inregistrata. Practic, in acel moment, eram decuplata de la reteau de cablu TV pentru ca nu achitasem factura nr. 31407685, emisa pe data de 15 iunie 2007 cu scadenta pe data de 15 iulie 2007.

Cu toate ca am incercat, telefonic, de nenumarate ori, sa le explic operatorilor serviciului de relatii cu clientii ai RCS&RDS ca s-a produs o eroare si nu sunt restantiera, acestia au refuzat sistematic sa investigheze problema sau sa inregistreze reclamatia.

Atitudinea jignitoare a operatorilor serviciului de relatii cu clientii ai RCS&RDS, pentru care esti 'vinovat' din start si fara drept de apel indiferent de dovezile pe care le prezinti pentru a-ti sustine argumentele este intolerabila.

In perioada 4-9 iulie 2007 am purtat mai multe conversatii cu urmatorii operatori: Steluta Sfetcu, Cosmin Radulescu si Alin Dogan, insa nici unul dintre acestia nu a considerat necesara o minima verificare pentru a se stabili realitatea situatiei.
Ba mai mult, pentru a-si justifica atitudinea de nepasare, indolenta si incompetenta, au oferit o pleiada intreaga de explicatii, una mai ridicola decat cealalta.

Iata mai jos cateva extrase de conversatie intre mine, ca si client, si un serviciu de relatii cu clientii, teoretic dedicat asistentei acestora:

- 'Ce factura am restanta?' - 'Nu va pot spune acest lucru.' - 'De ce?' - 'Pentru ca nu am acces la aceasta informatie' - 'Si atunci cum dovediti ca am restanta?' - 'Daca scrie in sistem ca sunteti restantiera, inseamna ca sunteti restantiera.'

- 'Nu va suparati, eu tin factura in mana si scrie aici, negru pe alb: data scadentei 15 iulie 2007' - 'Imposibil, aceea sigur nu este factura, este somatia de plata.' (Calitatile de medium ale domnului Radulescu sunt remarcabile, de vreme ce stia mai bine decat mine ce document tin in mana, fara a simti nevoia de a-mi cere sa i-l trimit pe fax sau e-mail pentru verificare.

In acest moment mi-a fost clar faptul ca inteligenta acestui domn nu-l ajuta nici macar intr-atat incat sa constientizeze ca, si in cazul in care ar fi avut dreptate, iar acel document era intr-adevar o somatie de plata, dat fiind faptul ca era scadent pe 15 iulie 2007, deconectarea ar fi fost tot ilegala si abuziva.)

- 'Dat fiind faptul ca am platile la zi, iar factura aceasta este scadenta de-abia pe 15 iulie 2007 va rog sa ma recuplati la sistemul de cablu TV' - 'Mergeti si achitati factura si doar atunci va vom recupla' - 'Dar nu intelegeti ca factura nu este restanta?' - 'Acest aspect nu ma priveste pe mine!'

- 'Ce factura am restanta?' - 'Nu stiu. Care a fost ultima luna pe care ati achitat-o?' - 'Pai tu ma intrebi pe mine? Verifica si vezi care a fost ultima plata.' - 'Nu pot sa fac acest lucru.' - 'De ce?' - 'Nu am acces la aceste informatii.'

- 'Ce perioada este cuprinsa in factura aceea?' - 'Luna mai si iunie' - 'Pai vedeti, trebuia sa platiti luna mai pana pe 31 mai.' - 'Cum sa platesc pana in 31 mai daca dumneavoastra mi-ati emis factura de-abia pe 15 iunie?' - 'Pai dumneavoastra trebuia sa stiti ca o sa aveti de achitat aceasta factura.'

- 'Va rog sa imi inregistrati plangerea si sa imi spuneti numarul de inregistrare.' - 'Nu pot sa fac acest lucru.' - 'De ce?' - 'Deoarece sunteti restantiera.' - 'Dar eu contest tocmai aceasta stare de restantiera, va rog sa imi dati numarul de inregistrare' - 'V-am mai explicat, daca sunteti restantiera, nu va pot ajuta cu nimic.'

- 'Daca nu ma puteti ajuta, dati-mi legatura cu cineva care poate. Vreau numele si numarul de telefon al superiorului dumneavoastra.' - 'Nu pot sa fac acest lucru.' - 'De ce?' - 'Nu am acces la aceasta informatie.'

- 'Am platit cu cardul, banii sunt la dumneavoastra. Daca nu vreti sa imi luati in considerare plata, ce facem cu acesti bani?' - 'Mergeti la banca si le cereti sa va dea banii inapoi.' (O replica antologica din perioada in care RCS&RDS, cica, nu accepta plata prin card.)

- 'Eu figurez restantiera desi sunt cu platile la zi.' - 'Atunci asteptam sa se updateze sistemul.' - 'Pai sistemul acesta pare sa nu se mai fi updatat de mai bine de o luna, ce facem?' - 'Asteptam sa se updateze sistemul.' - 'Nu vi se pare nefiresc faptul ca de o luna, desi achit facturile, sistemul continua sa ma considere restantiera?' - 'Nu.'

Ca urmare a refuzului angajatilor serviciului de relatii cu clientii de a solutiona problema semnalata, precum si a faptului ca nu era prima data cand am fost decuplata ilegal, pe data de 10 iulie 2007 am depus plangere la Oficiul pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti, plangere inregistrata cu numarul 8209/10.07.2007.

Totodata, dat fiind faptul ca eram implicata intr-un litigiu cu compania RCS&RDS si am cerut arbitrarea conflictului de catre un tert (OPC), m-am simtit indreptatita moral si legal sa suspend platile catre compania RCS&RDS pana la solutionarea problemei.

In urma plangerii depuse la Oficiul pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti, pe data de 3 august 2007 am fost contactata telefonic din partea RCS&RDS de catre o persoana care s-a prezentat ca fiind domnul Costin Lungu, fara a preciza functia pe care o ocupa in aceasta companie.

In cursul acestei convorbiri domnul Lungu mi-a precizat ca RCS&RDS a decis sa renunte la perceperea taxei de reconectare (care oricum ar fi fost ilegala de vreme ce deconectarea era ilegala), ca imi va reduce facturile urmatoare proportional cu numarul de zile de decuplare si ca ma va reconecta la serviciul de cablu, cu rugamintea de a achita factura pentru care eram in litigiu si factura aferenta serviciilor de pe luna iulie ce fusese deja emisa (desi eu in luna iulie nu beneficiasem de serviciile de cablu TV).

In cursul aceleiasi conversatii, domnul Costin Lungu m-a intrebat ce mai doresc pentru a renunta la plangerea depusa la OPC. Am considerat aceasta ultima oferta a dumnealui ca fiind nepotrivita si nu i-am dat curs.

Avand incredere in cele promise de catre domnul Costin Lungu am achitat cele doua facturi pe data de 6 august 2007 cu chitanta nr. 60848/10147, doar pentru a constata ulterior ca domnul Lungu a retractat cele promise, refuzand in continuare reconectarea.

In viziunea dumnealui reconectarea se va face numai dupa achitarea taxei de reconectare - cerere pe care o consider abuziva, ilegala si neintemeiata.

Sunt profund dezamagita de faptul ca in viziunea domnului Costin Lungu solutionarea unei probleme inseamna incercarea de a pacali clientul si nicidecum de a rezolva cum se cuvine situatia conflictuala.

De asemenea, sunt profund dezamagita de faptul ca RCS&RDS incurajeaza acest comportament al angajatilor sai, in totala contradictie cu respectul ce se cuvine clientilor firmei.

Sunt profund dezamagita si de faptul ca firma RCS&RDS si angajatii acesteia nu constientizeaza ca numarul mare de clienti pe care i-au castigat nu le aduce numai beneficii materiale, ci si obligatii.

Nu in ultimul rand, sunt dezamagita de faptul ca Oficiul pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti este incapabil sa asigure cetatenilor protectia impotrvia abuzurilor, protectie pe care legile romanesti in vigoare o garanteaza.

Spun asta deoarece, desi cazul este cat se poate de simplu si clar, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor nu a reusit inca, dupa 60 de zile de la depunerea plangerii, sa dea o rezolutie asupra acestei situatii.

Repet, nu este prima data cand sunt implicata intr-un conflict de acest gen cu RCS&RDS, ceea ce denota faptul ca situatia in cauza nu este una accidentala, ci o practica obisnuita a companiei.

De altfel, am aflat de existenta a nenumarate cazuri asemanatoare (decuplari abuzive cu pretentii neintemeiate de plata a taxei de reconectare), in care au fost implicate persoane din toate categoriile sociale, inclusiv jurnalisti (acestia din urma reprezentand un caz fericit, pentru ca ei totusi reusesc sa-si rezolve problemele, dar numai dupa ce ameninta compania RCS&RDS cu publicarea unor articole negative).

Cum nu sunt indreptatita sa vorbesc in numele acestor persoane, le invit sa-si relateze fiecare povestea - in acest scop punandu-le la dispozitie pagina de web:

blogofclaude.wordpress.com/2007/09/11/scrisoare-deschisa-2/ .

Pagina este deschisa tuturor clientilor RCS&RDS care au intampinat probleme in relatia cu aceasta companie.

Constat cu regret ca firma RCS&RDS continua sa se bazeze pe dependenta de televiziune, naivitatea, lipsa de reactie si de cunostinte juridice a majoritatii clientilor sai, pentru a folosi in continuare practici ilegale, abuzive si de intimidare.

Inchei aceasta scrisoare cu speranta ca, prin autoritatea de care dispuneti, veti lua masurile necesare pentru ca astfel de practici sa dispara din comportamentul companiei, iar lipsa de respect fata de client sa fie sanctionata.

As dori ca pentru viitor firma RCS&RDS sa inteleaga ca nu isi va putea pastra clientii fara sa le acorde respectul cuvenit si servicii ireprosabile, intre care sa se regaseasca si urmatoarele:

- inregistrarea si acordarea de numar de inregistrare sesizarilor facute de catre clienti
- rezolvarea cu promptitudine si profesionalism a plangerilor clientilor
- respectarea obligativitatatii informarii clientului cu minim 15 zile inainte de intreruperea furnizarii serviciului (somatie de plata)
- reformularea contractelor in vigoare in conformitate cu noile prevederi legale
- respectarea obligatiilor contractuale
- perceperea taxei de reconectare numai in conditiile in care poate dovedi fara nicio umbra de indoiala ca deconectarea a fost realizata in conditii legale (de altfel ar fi interesant de investigat cuantumul taxelor de reconectare relativ la venitul total din prestarile de servicii de cablu TV ale RCS&RDS).

Este regretabil ca pentru rezolvarea unor situatii simple este nevoie de solutii extreme, precum aceasta scrisoare deschisa pe care v-am adresat-o.

Prefer totusi acest mod de actiune, decat sa asist impasibila la incalcarea demnitatii si drepturilor mele in calitate de client al companiei RCS&RDS.

Mii de romani isi pierd casele din cauza datoriilor

Numarul executarilor silite ale ipotecilor bancare a crescut semnificativ de la inceputul acestui an. Preturile de vanzare sunt, de multe ori, sub media pietei. Bancile au organizat numai anul acesta cateva mii de licitatii pentru vanzarea ipotecilor constituite de clientii rau-platnici, noteaza Cotidianul.
De la inceputul anului avem aproape o mie de cazuri de acest tip. In aceasta faza, dosarele in cauza au trecut de filtrul negocierilor colectorilor nostri de debite si banca, in mod firesc, a trecut la faza de executare silita, intrucat acest lucru se face fara sa mai fie necesar un proces, deoarece contractul de ipoteca este titlu executoriu.
In 2008, companiile specializate se asteapta la un numar total de executari care sa depaseasca 7.000 de cazuri, la o valoare medie de 100.000 de euro per locuinta.
Datornicii foarte mari sunt, in general, feriti de procedura de executare silita din diverse cauze. In general, sumele mari ajung arareori in faza de executare silita, pentru ca ele tin in general de clienti de magnitudine ai bancii si se prefera cautarea pana in panzele albe a unor solutii de compromis. Mai sunt si manageri de banca care prefera sa nu se ajunga aici din diverse motive care tin de imaginea lor.
Ponderea totala in cazul executarilor de garantii ipotecare este de 70% bunuri imobile din zona creditelor garantate cu ipoteca acordate persoanelor fizice si 30% bunuri imobile apartinand persoanelor juridice.

Capcana creditelor in franci elvetieni

La ora actuala tot mai multe banci ofera clientilor lor credite in franci elvetieni. Iar clientii iau astfel de imprumuturi. Si cum sa nu-l ia, daca este singura modalitate de a primi un credit?
In felul acesta, prin aruncarea pe piata, puternic, a francului elvetian, s-a obtinut o apreciere a acestuia, o crestere cu 22% numai in 2007. Asta inseamna ca cei care au apucat sa ia credite in franci elvetieni, acum sunt prinsi in propria lor capcana. Ei insisi, prin acceptarea creditului in moneda elvetiana, au ajutat la cresterea valorii acesteia, deci practic si-au crescut propriile datorii. Asta in conditiile in care omul, cand ajunge la banca, are impresia ca trebuie sa ia tot ce-I da banca, pentru ca altfel nu se mai alege cu nimic.

Unii au iesit la rampa si au sustinut, despre francul elvetian, ca este una dintre cele mai stabile monezi, iar dobanda de referinta este stabila si la un nivel scazut. Insa trebuie mentionat faptul ca exista un pericol al aprecierii francului elvetian care va conduce automat la o noua scumpire a creditelor in aceasta moneda exotica. Daca ati luat credite in moneda straina, incurajati-I pe altii sa ia credite in lei. Doar in felul acesta se va mai aprecia si leul in raport cu moneda straina, oricare ar fi aceea si vor scadea datoriile contractate la banci in valuta.

Un alt pericol este cel al schimbului valutar, adica la transformarea leilor in franci elvetieni. De obicei romanii nu gasesc la casele de schimb valutare sa cumpere franci elvetieni. Astfel ca singura optiune care ramane este platirea ratei direct la casa de schimb valutar a bancii de la care s-a luat imprumutul si acceptarea implicita a ratei de schimb afisate de banca. Iar aici apare evident o problema, pentru ca bancile cer preturi mai mari pentru francul elvetian, ceea ce poate duce la o scumpire a ratei cu pana la 1-2%.
Dar, dupa cum spuneam, romanii iau orice fel de credit, numai sa-l obtina. Iar bancile, ulterior, executa aproape 70% dintre rei, ca si rau platnici.

In plus, analistii atrag atentia ca cei care prefera sa se imprumute in franci elvetieni se expun la riscuri valutare similare cu cele aferente unor credite in alte valute, precum euro sau dolar.

Este adevarat ca rata de schimb dintre francul elvetian si euro, care determina si cursul dintre leu si francul elvetian, a fost cat de cat stabila in ultimii ani. Numai ca riscul potential este mai mare cu cat raportul dintre leu si moneda elvetiana se stabileste indirect, iar eventualele socuri nu pot fi atenuate pe piata valutara locala.

BNR sugereaza bancilor comerciale sa renunte la acordarea de credite in franci elvetieni, deoarece acestea se pot dovedi scumpe pe termen lung. Dar cine credeti ca o sa spuna, “da, BNR, ai dreptate, noi renuntam sa mai bagam ceva bani in buzunar”?

Probabil ca singura solutie ar fi aceea de impunere, de catre BNR a unor masuri administrative prin care sa se limiteze acordarea de credite in franci elvetieni.
In acelasi timp, pentru ca Dumnezeu mi-a dat minte si ma lasa sa o folosesc, ma gandesc: cum se poate, ca la acordarea de rcedite in euro sau dolari, sa nu se fi facut atata tevatura? De ce tocmai acum, cand bancile elvetiene au intrat pe piata romaneasca? Pai raspunsul este simplu, fratilor: ciolanul valutar este deja impartit. Daca mai vine inca unul si trage de el, cu ce mai raman ceilalti? Va dati seama ca cei vechi vor pierde? Va dati seama ca vor baga mai putini bani in buzunar? Si de aici, va dati seama ca romanul mai prinde si el cate un credit in favoarea lui? Si daca incepe romanul sa aibe si bani, va dati seama ca se va mai gandi si la altceva decat la ziua de maine. Si atunci, cine isi doreste asa ceva? Asa ca hai sa descurajam acordarea de credite in franci elvetieni, pentru ca nu avem nici un interes ca romanul sa mai si gandeasca!