Capcana creditelor in franci elvetieni

La ora actuala tot mai multe banci ofera clientilor lor credite in franci elvetieni. Iar clientii iau astfel de imprumuturi. Si cum sa nu-l ia, daca este singura modalitate de a primi un credit?
In felul acesta, prin aruncarea pe piata, puternic, a francului elvetian, s-a obtinut o apreciere a acestuia, o crestere cu 22% numai in 2007. Asta inseamna ca cei care au apucat sa ia credite in franci elvetieni, acum sunt prinsi in propria lor capcana. Ei insisi, prin acceptarea creditului in moneda elvetiana, au ajutat la cresterea valorii acesteia, deci practic si-au crescut propriile datorii. Asta in conditiile in care omul, cand ajunge la banca, are impresia ca trebuie sa ia tot ce-I da banca, pentru ca altfel nu se mai alege cu nimic.

Unii au iesit la rampa si au sustinut, despre francul elvetian, ca este una dintre cele mai stabile monezi, iar dobanda de referinta este stabila si la un nivel scazut. Insa trebuie mentionat faptul ca exista un pericol al aprecierii francului elvetian care va conduce automat la o noua scumpire a creditelor in aceasta moneda exotica. Daca ati luat credite in moneda straina, incurajati-I pe altii sa ia credite in lei. Doar in felul acesta se va mai aprecia si leul in raport cu moneda straina, oricare ar fi aceea si vor scadea datoriile contractate la banci in valuta.

Un alt pericol este cel al schimbului valutar, adica la transformarea leilor in franci elvetieni. De obicei romanii nu gasesc la casele de schimb valutare sa cumpere franci elvetieni. Astfel ca singura optiune care ramane este platirea ratei direct la casa de schimb valutar a bancii de la care s-a luat imprumutul si acceptarea implicita a ratei de schimb afisate de banca. Iar aici apare evident o problema, pentru ca bancile cer preturi mai mari pentru francul elvetian, ceea ce poate duce la o scumpire a ratei cu pana la 1-2%.
Dar, dupa cum spuneam, romanii iau orice fel de credit, numai sa-l obtina. Iar bancile, ulterior, executa aproape 70% dintre rei, ca si rau platnici.

In plus, analistii atrag atentia ca cei care prefera sa se imprumute in franci elvetieni se expun la riscuri valutare similare cu cele aferente unor credite in alte valute, precum euro sau dolar.

Este adevarat ca rata de schimb dintre francul elvetian si euro, care determina si cursul dintre leu si francul elvetian, a fost cat de cat stabila in ultimii ani. Numai ca riscul potential este mai mare cu cat raportul dintre leu si moneda elvetiana se stabileste indirect, iar eventualele socuri nu pot fi atenuate pe piata valutara locala.

BNR sugereaza bancilor comerciale sa renunte la acordarea de credite in franci elvetieni, deoarece acestea se pot dovedi scumpe pe termen lung. Dar cine credeti ca o sa spuna, “da, BNR, ai dreptate, noi renuntam sa mai bagam ceva bani in buzunar”?

Probabil ca singura solutie ar fi aceea de impunere, de catre BNR a unor masuri administrative prin care sa se limiteze acordarea de credite in franci elvetieni.
In acelasi timp, pentru ca Dumnezeu mi-a dat minte si ma lasa sa o folosesc, ma gandesc: cum se poate, ca la acordarea de rcedite in euro sau dolari, sa nu se fi facut atata tevatura? De ce tocmai acum, cand bancile elvetiene au intrat pe piata romaneasca? Pai raspunsul este simplu, fratilor: ciolanul valutar este deja impartit. Daca mai vine inca unul si trage de el, cu ce mai raman ceilalti? Va dati seama ca cei vechi vor pierde? Va dati seama ca vor baga mai putini bani in buzunar? Si de aici, va dati seama ca romanul mai prinde si el cate un credit in favoarea lui? Si daca incepe romanul sa aibe si bani, va dati seama ca se va mai gandi si la altceva decat la ziua de maine. Si atunci, cine isi doreste asa ceva? Asa ca hai sa descurajam acordarea de credite in franci elvetieni, pentru ca nu avem nici un interes ca romanul sa mai si gandeasca!