La marginea satului Boteni, din judetul Dimbovita, este un imobil mare, parasit. Desi sunt multi cei care se inghesoaie in spatii mai mici, nimeni nu a avut curajul sa se mute in imobilul respectiv. Pentru ca se stie ca e bantuita. Ciubotaru Marin, ne spune: "Nepoate, Diavolul si-a facut salas in imobil aia. Si nu poate sa-l scoata de acolo nimeni, nici macar popa, macar ca de-a lungul timpului s-au facut o gramada de sfestanii acolo. Ba, la una din sfestanii, facuta prin anii `40, cand au vrut sa se mute acolo niste boieri de la Bucuresti, pe peretele dinspre apus a aparut o cruce cu capul in jos. Au plecat atuncea si preotii si boierii de-au mincat pamintul de frica, dar crucea nu a mai disparut."
Imobil bantuit este la marginea campului, spatioasa, cu 5 camere, un patul in paragina si o cocina care pe vremuri ar fi putut adaposti mai bine de 10 porci. Parte din geamuri sunt sparte inca o timp in noptile de iarna vintul care patrunde pe acolo produce niste zgomote stranii. Oamenii spun, cand aud acele zgomote, ca a sosit Diavolul in imobil, dar explicatiile zgomotelor pot fi si ceva mai... pamintene.
Din pacate, frica s-a ciubarit in sinul satenilor botenari. Nici unul nu are curajul sa intra acolo. Spun ca cei care s-au incumetat, pe vremuri, sa intre, au fost urmariti de Diavol pina in fata altarului de la biserica. Altii si-au pierdut mintile. Asa s-a petrecut cu un inginer agronom din anii `70, "baiat cu carte, de la Bucuresti" care a ignorat sfaturile localnicilor si a vrut sa fie instalat in imobilul blestemat. Oamenii l-au dus pe el si bagajele lui pina acolo, dar de intrat a intrat imediat in imobil. Era intr-o primavara. Timp de patru nopti satenii au stat cu inima cit un purice, nestiind cum avea sa se razbune Diavolul pe cel care il sfida. Dar, lucru bizar, in fiecare dimineata inginerul aparea voios, dupa o noapte cu un somn linistitor.
"In a cincea noapte, s-a intamplat de s-a iscat un vint puternic de trozneau stresinile la imobile. Oamenii au inceput sa-si scuipe in sin. Isi dadusera seama ca se intorsese Diavolul."
A doua zi de dimineata, au mers buluc la imobilul inginerului sa vada ce s-a intamplat. L-au gasit pe inginer pe prispa, plangind ca un copil mic. Parul ii albise in intregime. Era un copil batrin. Nimeni nu a putut scoate o vorba de la inginer iar acesta si-a facut bagajele si a plecat chiar in ziua respectiva, fara sa povesteasca nimanui. Oamenii spun ca pe drumul catre gara, se tot intorcea cu capul, uitindu-se in spate, ca si cum l-ar fi urmarit cineva.
Oamenii spun cum ca gospodaria ar fi fost ridicata la sfirsitul secolului al XIX-lea de niste boieri ialomiteni si ca acolo s-ar afla ascunsi banii pe care ultimul descendent al boierilor i-ar fi ascuns la venirea comunistilor la putere. "Daca or fi bani sau nu, asta nu stie nimenea. Oamenii vorbesc, ca asa e de cand lumea, dar putini s-au incumetat sa caute banii. Pentru ca le e mai frica de Diavol decit isi doresc bogatiile lui.", spune tusa Marioara lui Firea, o femeie de vreo 55 de ani, gata sa povesteasca oricui vrea sa asculte despre ce se intampla in imobilul pustiu.
"Apai mamica, eu eram cam asa, de virsta dumitale, cand un frate de-al meu era sa damblageasca. Fratele asta al meu nu avea frica de nimeni si de nimica. Intr-o zi, numai ce-l auzim ca el o sa se duca sa doarma in cladirea blestemata. Si s-a dus, nesanatosul! Intr-o noapte a intirziat si cand mamica a inceput sa-l caute, i-a povestit un vecin ca l-a vazut mergind spre imobilul boierilor. Cand a auzit mamica una ca asta, a aprins candela si ne-a pus in genunchi pe toti, sa ne rugam la Sfinta Fecioara sa-l izbaveasca pe nevolnicul de frate-miu. Acu’ e mort, Dumnezeu sa-l ierte, dar cand s-a intors avea privirea ratacita, ca de nebun. Noi l-am intrebat ce s-a intamplat dar mamica nu l-a lasat sa ne spuna. I-a dat cu aghiazma si l-a tamiiat si l-a pus sa zica rugaciuni de multumire. Dar atuncea nimica nu ne-a sustinut."
De-abia cand erau oameni in toata firea, barbatul le-a povestit ce se intamplase acolo. Cum, ajuns la imobil, a vazut lumina inauntru si s-a apropiat de geam, ca sa vada cine este. La o masa pe care ardeau citeva luminari, era un barbat imbracat in negru, care mingiia un ciine imens, tot negru. Fratele tusei Marioara a vrut sa-l sperie si sa bata in geam, dar ii era ca necunoscutul va asmuti ciinele pe el. Si apoi, de-odata, barbatul si-a intors privirea spre fereastra, ca si cum ar fi stiut ca e urmarit. In privirea atintita spre el, barbatul a recunoscut forta Diavolului. O frica stranie, cum nu simtise niciodata, pusese stapinire pe el si nu se mai putea misca. Necunoscutul s-a ridicat si a venit spre el.
"Ne-spus ca pe masura ce se apropia barbatul ala in negru de el, ii era tot mai frica si auzea tot felul de zgomote stranii si tipete de suparare. Cand a ajuns la vreo doi metri in fata lui, necunoscutul s-a adresat lu’ frate-miu:
Degeaba isi facea Ion cruci peste cruci, ca aratarea nu disparea dinaintea sa si incepuse sa rida de neputinta omului. Apoi, Ion si-a amintit o rugaciune invatata in copilarie, catre Maica Domnului. Cum a inceput sa spuna rugaciunea, a simtit cum iese din el un foc intens, iar chipul aratarii s-a schimonosit ingrozitor. A inceput sa-l ameninte pe om cu tot felul de pedepse. Dar de ce vorbea aratarea mai mult, de aceea se ruga Ion mai cu patima. Dintr-o data a venit un fulger orbitor din noapte care a lovit aratarea iar omul a lesinat si s-a trezit in pragul casei parintesti, fara sa-si aduca aminte cum a ajuns acolo.
"Din ziua aia, frate-miu a devenit un om cu frica de Dumnezeu. Trei zile dupa noaptea in cauza, un ciine mare, negru, ne tot dadea tircoale la curte, dar nu putea sa intre. Dupa aceea a venit preotul acasa si a facut sfestanie si la imobil si la curte, chiar de-a doua zi ciinele a disparut. Frate-miu Ion spunea ca ala era ciinele care-l insotea pe mesagerul Infernului." Dupa atatea intamplari, oamenii au inceput a se feri de imobilul cu pricina si l-au lasat in voia Domnului. Si ori de cite ori vorbesc despre ea ii spun doar "Casa Diavolului".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu